duminică, 24 mai 2009

so fucking true.

ieri am fost la strand. dupa lungi cugetari daca are rost pe asa o vreme, daca sa mergem la No Name, Heaven, Mall, ne-am decis pentru Termal. intram asadar. cumparam ceva de baut. ne asezam pe niste sezloange pozitionate astfel incat nici sa fii fost soare n-avea cum sa ajunga la noi. ma dezbrac. intru in apa care nu era calda, dupa cm te-ai fi asteptat din numele strandului (la naiba, ma cunsolez cu gandul ca nu voi fi fost singura proasta care a mers aolo avand pretentia sa gaseasca apa calda). si dupa cateva ture de bazin am placerea sa vad o cunostiinta (as fi vrut sa am privilegiul sa il numes prieten dar din pacate nu am avut atatea tangente cu el. cu toate acestea, am tot respetul pentru el.) care imi face cu mana si imi arata unde sta chemandu-ma acolo. zambesc pana sa realizez ca e probabil acmpaniat de nemernicul despre care scriam acum ceva timp. deci cu inima in dinti, picioarele tremurand si o vadita enervare pe chip ies din apa ma duc nervoasa la sezlong, imi iau cursurile in timp ce am grija sa imi aranjez parul (sa vada nemernicul ce a pierdut). cu coltul ochiului ma uit la el si enervarea imi creste tot mai mult. cu ce tupeu se arata aici dupa ce nu m-a mai sunat de o luna?! de ce tocmai aici?! de ce tocmai acum cand oricum am niste zile aiurea?! de ce naiba nu am mers eu altundeva?! imi scot telefonul si incep sa sun. incep sa ma plimb de colo in colo. ma asez intr-un final pe un sezlong de unde ma poate vedea prea bine. si aud : Kitzuuuu! zambesc cu cata demnitate imi mai permite inima si fac cu mana de parca eu as fi regian aAngliei. revin la conversatia mea. nu trece un minut ca sa imi pot reveni si ma trezesc cu nemernicul pe sezlongul langa mine. cata impertinenta imi spun in timp ce il ating pe bratul bronzat. imi retrag repede mana. termin conversatia d ela telefon. si ma intind cu el la povesti. ironiile obisnuite. cu tot efortul meu de a nu-i arata cat m-a iritat lipsa unui telefon, nu pot. nu e prost, realizeaza repede. ceea ce ma irita si ma tare. pleaca toti prietenii lui. ramane cu mine. evident crezand ca vom pleca impreuna. nu va tin pe jar, nu am plecat impreuna. nu de data asta. radem, ma enerveaza. ma sitm vinovata sa rad cu nemernicul. ii spun ca e un nemernic. o canalie. pramatie de om. spune calm ca nu a mai auzit de mutl cuvantul canalie. rad din nou. ii spun ca as fi vrut sa sune, dra ca e bien ca nu a sunat. am trecut mai usor peste imi spune ca vroia sa vada cand voi lasa eu orgoliul al o parte si voi suna. nu il cred. ma convinge. imi spun ca sunt o naiva. imi aminteste de altcineva. ma afecteaza. ii iau ochelarii de soare si mi-i pun pe ochi in speranta ca ma va citi mai greu cu ei pe ochi. in van. mea culpa, sunt prea usor de impresionat. imi spune ca sunt aroganta. ii spun secretul meu. rade. imi dau pumni imaginari ca i-am spus asa ceva. ii spun ca barbatii sunt de vina pentru firea complexata a femeilor. pentru ca le complimenteaza prea rar. imi spune ca asa e el. ca nu imi va spune niciodata ca sunt frumoasa. sau buna. si ca stie in schimb ca sunt f desteapta. si ca in schimb sunt prea fricoasa ca sa traiesc viata din plin. imi spuen sa port mai des ochelarii rosii. si sa gandesc mai putin. sa simt mai mult. si ca nu stiu sa innebunesc barbatii. ii spun ca are partial dreptate. din nou imi aminteste de El. ma linisteste faptul ca ma citeste doar partial. nu stei unele chestii, ii spun ca nu am cunoaste delok. zambeste si stiu ca e eronata afirmatia mea. stiu ca ma cunoaste. imi spune ca nu ii plac inhibitiile mele. repet mereu ca nu imi place ca nu m-a sunat. ca nu mai am nici un interes sa il revad. nici nu am de fapt. doar sinceritatea lui imi place. si atat. si faptul ca asta il face diferit de toti. dar ramane un nemernic. un nemernic care a declansat o noua criza de personalitate in mine. care m-a facut sa imi amintesc ca uneori las o impresie mult prea cenusie. ca sunt greu de iubit. daca nu chiar imposibil. ca nu am acel ceva sa il faca s aisi piarda mintile dupa mine. ca nu l-a descperit de fapt. nemernicul! ma intreb daca chiar crede tot ce mi-a spus..sau daca vrea doar sa ma deruteze. sunt confuza. si nervoasa. nu vreau sa-l mai revad. asta cu siguranta. il blestem. si sper sa vina ziua cand ii va spune cineva lui tot ce mi-a spus el mie. sa il deruteze in halul asta. sa il bage in ceata totala. sa il trezeasca la realitate sua din contra, sa il adoarma. nemernicul! cate nu mi-a zis! canalia! geniu?l!

Un comentariu: