diferit.

nu imi plac filmele siropoase. nu ma impresioneaza revederile. nu ma uitam la surprize surprize. si totusi niciodata nu raman imuna la acea scena clasica din filem unde un soldat vine acasa pe o alee ponosita, cu hainele rupte. si sare in bratele iubitei cu rochie inflorata. si fata lui obosita se invioreaza pentru cateva clipe. ador imaginea soldatului epuizat de razboi. si schimbat de razboi. ador imaginea soldatului per total. cu costumele lor (fara sa para vreun fetis). am cunoscut odata un soldat. primul lucru care imi vine in minte sunt ochii lui albastrii. alt fel de albastru decat au oamenii normali. un albastru ce releva marea involburata a unui suflet atat de ordonat. si atat de perfect. are gustul cultivat pentru estetic. insasi trasaturile lui sunt cele ale unui barbat frumos ai anilor '60. iar zambetul lui pe care il vedeam atat de rar ascundea mai multe decat marea din ochii lui. si era o fire atat de ciudata. era atat de calm mereu. si imi dadea mereu impresia ca ar cauta ceva. parca ar cauta o lume de mult apusa. parca ar cauta acea sclipire a trecutului unde toate erau mai bune. si aveam mereu impresia ca are mult mai multe de spus decat spune. ca isi suprima prea mult sentimentele. asta pentru ca era soldat. si pentru ca era prins intr-o lume care nu l-ar fi inteles niciodata. si in care u se potrivea. era ca un gentleman in mijlocul unor circari. cu un joben mult prea elegant pe langa nasul roshu al clownilor. iar bastonul lui ar fi mereu lovit de bicicletele lor. un soldat intr-un cabaret. care ar rade si ar glumi, dar in adancul ochiilor lui ar fi constient ca e o lume parvenita si scarbit ar pleca in toiul noptii plimbanu-se pe strazi in cautarea unui motiv. in cautarea unei lumini. in cautarea unei carti intr-un bar deplorabil. il vedeam ca pe un geniu inchis intr-un sanatoriu. puternic subapreciat. si-mi pare rau pentru el. pentru ca e ca ashley wilkes. iubind, metaforic desigur, o scarlett o'hara. in lipsa unei melanie. era un om prea romantic intr-o lume prea perfida. iar acum, tot ce mai vad din el e un plictis de viata si o darzenie de a continua lupta cu o lume ce nu o intelege si nu o vrea. poate el nici nu stie cum e cu adevarat. poate nu l-am inteles eu niciodata. dar vreau sa cred ca intr-o zi lumea va vedea ce om curajos e. si cat de diferit e fata de restul lumii. sper ca lumea sa vada intr-o zi domnul din el. si sufletul din spatele celor mai albastrii ochi ce i-am cunoascut vreodata.