mi-e dor de ceva minunat.

ai fost vreodata la violeta? trebuie sa mergi. e cofetaria clasica. cu oglinzi pictate din anii '70. tin prajituriile in vitrine vechi de o firma care si-a inchis fabrica de minim 20 de ai. si cofetaresele sunt barane, ai impresia ca au lucrta dintotdeauna acolo. e in piata Operei, Violeta. chiar vis-a-vis de catedrala si langa Segafredo (care evident e mult mai cool pentru studenti). la Violeta nu prea vin studenti. si daca vin totusi, au o nostalgie in privire de parca au trait alte vremuri si aici sunt intr-o capsula a timpului unde isi reamintesc. si au cele mai bune Amandine la Violeta.e si ciudat sa vezi Schweppes pe rafturi. te astepti sa aiba sifon :).ce imi place atat de mult la cofetaria asta e ca intotdeauna am intalnit o batranica/ un batran care din D-zeu stie ce surse a strans 5 lei si isi cumpara un Dobos. ieri era o batranica cu o sacosa de plastic, care la fel ca Madleina lui Proust mi-a adus aminte de vremea cand mergeam cu bunica la piata sa cumparam ridichi :) mi-a fost mila de batranica la inceput. dar apoi vazand ce gratios isi mananca prajitura si cum isi tinea basmaua sa nu se murdaresc mi-am dat seama ca e una din putinele clipe de fericire din perioada asta a vietii ei. si o traieste aici, la Violeta. mai imi plac batranelele acelea care intra si iau la pachet o prajitura. imi plac pentru ca stiu ca o iau pentru nepotii lor. pentru ca si mie imi aduce bunica asa chiar si acum cand am aproape 20 de ani. si imi pot imagina ce bucurie au in suflet la gandul ca din modesta lor pensie totusi le iau o prajitura celor mici. o prajitura la care ele in tineretea lor se uitau jiind prin vitrina cofetariilor. si-mi savurez prajiturile (de data asta mi-am luat si Dobos si Amandina) si sticla de fanta cu pai verde. si ma uit in jur la oamenii c isi traiesc visul aici, la Violeta. doua femei ce probabil acum au venit de la servici. citesc pe chipul lor ca ies rar la o poveste. cea cu parul carunt isi aprinde o tigare. n-as fi crezut ca fumeaza. pun pariu ca acasa nu fumeaza de fata cu copiii. asa imi place sama uit pe geam la lumea care trece. unii oameni trec atat de incet prin fata cofetariei. se uita inauntru dar nu intra. nu au timp. a timp de certuri, de stress, de nervi, dar nu au timp pentru o prajitura. e trist de-a dreptul. e asa frumos la Violeta. as vrea sa pot sta aici toata ziua, sa ma uit asa pe fereastra la catedrala si la casele vechi. mereu pelc de la Violeta puternic impresioanata si incarcata cu fel si fel de sentimente. si cand calc pragul spre ''afara'' parca pastrez ceva din starea de reverie. mereu sunt multumita ca am fost acolo. simt de parca am facut ceva bun. am facut ceva bun pentru mine. mi-am hranit nu doar corpul ci si sufletul. e frumos la Violeta. imi place sa cred ca si mama mergea acolo cadn era studenta si statea la aceasi masa cu mine. ma simt mai aproape de ea atunci. ma simt mai aproape de o luem pe care am pierdut-o cu totii. o lume cu ceva mai pura si mai inocenta. asa ca la Violeta. mi-e dor de lumea aceea pe care nu am gustat-o. mi-e dor de ea cum mi-e dor de ceva minunat.