Bucurestiul

ma uit de la geamul unei bucatarii pline de fum de la etajul 8 al unui bulevard aglomerat la reclamele luminoase ale Bucurestiului. privelistea asta nu-mi place. imi place in schimb apartamentul dezordonat al prietenei mele cele mai bune. sosetele ce zac imprastiate peste tot si asteapta sa le impaturesc. si imi place ca niemni nu spala vasele. si ca langa laptopul meu sta o scrumiera ce da din afara de scrum, coji se salam si pliculete de cafea. ah si de resturi de morcovi de la Ciufi. imi place ca e atmosfera unei balade de Vama Veche. e ca in Hotel Cismigiu. doar k cu mai multe sosete. imi place ca fiecare se trezeste cand vrea. si fiecare doarme unde vrea. si ma innebuneste programul de spalat vase de pe perete. si faptul k nimeni nu se tine de el. si cojile de paine si sferturile de paine ce stau sa se usuce pe fel si fel de caserole. si narghileaua de pe masa. alaturi de esarfa galbena din Maroc. si de pachetele de West Ice si de sandwichurile pe jumatate mancate. si morcovii care ii observ akum si pe scaun. imi place lipsa totala de organizare. si faptul k toata lumea urla pe aici de zici ca este o discutie intre 5 bunici surde de 86 de ani. imi place lipsa regulilor. si cum totusi exista o integritate. desi sticlele goale de votka de langa scaunul cu morcovi m-ar contrazice. ador viciile ce plutesc in aer. ador mirosul de tzigare din bucatarie si toata casa de altfel, cu toate ca eu nu fumez. si fluturii de pe faianta mult prea roz si comunista de pe pereti. caloriferele vechi. canapelele noi. si petele de murdarie de pe gresie. balconul imens pe care nimeni nu-l viziteaza dar cu care toti se mandresc. si ma izolez in apartamentul asta plin de fum si de prietenie si bunavointa. ma simt k la reabiliatre doar k e o atmosfera mult prea putin sterila si plina de microbi. si nu sutn asistente doar studenti imbracati cu tricouri cu Bart Simpson. si ce-i daca au restanta de 2 luni la curent? momentan inca mai e luimina aprinsa. si daca e sa ni-l ia maine, macar sa-l ia din timpul zilei sa nu observam. si noaptea ovm sta cu lumanari si vom fuma narghilea la lumina difuza de pe bulevard. si vom povesti despre toate prostiile. despre sefi corupti. despre adrese de e-mail prea provocatoare. si apoi despre uniunea europeana si despre Lupus. si ii vom admira tacit pe ceilalti pt cat de destepti sunt. pentru ca tot fumul asta de narghilea si tricourile negre ascund nu doar personalitati de xeceptie dar si minti frapante. ma incanta inteligenta lor, modul lor de gandire si simtul lor al umorului. ma distreaza sarcasmele dintre noi. si stiu ca niemni nu se supara. e ca si cand ai semna un contract la intrarea in casa ca nimic nus e puen la suflet si nimic nu se ia in serios, din pacate (sau fericire, am impresia mai nou) nici macar spalatul vaselor sau aspiratul. si ma intorc la paturile, I mean, canapele cu miros de porcusor de Guineea (Cata inca il nu e snaatos daca nu-l lasa pe Ciufi sa-si faca plimbarea-si nu numai- pe canapele). imi iau tricoul maro si boxerii cu Snoopy pe mine, pornesc un film si savurez reabilitarea ce mi-o ofera un apartament de la etajul 8 din sectorul 2 a minunatei capitale. Bucurestiul, asa cum il vad doar romanticii, plin de vicii, de prejudecati deghizate in principii de vor fi ulterior incalcate, de spirite esuate, genii neintelese, genii neglijate si de sarind peste cei a caror voce stridenta si enervanta spun ''ce faci fataaaaa, ai fost la Vitan?'', plin de oameni care imi aduc un zambet pe buze dupa ce ma trezesc la ora 12 ca fumeaza si am ineaca cu fumul lor si asculta Nightwish. ador Bucurestiul.