gustul noului.

ma sufocau peretii albi cu tablouri portocalii. ma iritau rafturile cu carti si laptopul de pe masa. ma zgariau pe timpan sunetul frigiderului. ma speria marimea redusa a camerei. iesind in strada inca nu reusisem sa scap de sentimentul de sufocare. asfalt. beton. pubele de gunoi. cersetori. si mult mult zgomot. camioane imense cu bere ce descarcau lazi de Ursus. si taxiuri. in mod uimitor nimeni nu calxoneaza. dar parca e mai enervant decat daca ar claxona. si randuri nesfarsite de masini. o lume mecanizata la maxim. nu mecanizarea ma calca pe nervi, ci faptul ca am ajuns sa o cunosc sunt din octombrie aici si ma fascineaza orasul la maxim. atunci cum explic perioada aceasta in care simt ca sunt satula de Timisoara? nelinistita, caut altceva. intr-o joi seara ma hotarasc sa caut asta la Budapesta. la cetatea de pe deal, la Nelson's pub...la Dunare. la podul acela ce mi s-a parut magnific ( cam rurala gandirea, da deh :)) ). la supa crema de ciuperci si la '' water with no gas''. koszonom ( sau ceva de genu' ). la Merlot-ul unguresc. la un hotel de 4 stele. doua zile si doua nopti superbe. pe balconul hotelului unde puteam inspira nu doar aer ci si viata. privind Tisa de la etajul 8, e prima oara cand nu simt frica privind apa. sunt deasupra lumii. simt cum ma cuprinde un sentiment nesatvilit de liniste. mi-am calmat setea de nou. cel putin pentru seara asta. am evadat, am gresit, am inselat asteptarile unora, am trait senzatii noi, am deschis ochii, am dormit cand trebuia sa fiu treaza si am stat treaza cand trebuia sa dorm. m-am enervat ca nu stiam limba. m-am ametit de la doua pahare de vin si am vorbit numai prostii, desi nimeni nu poate afirma cu putere asta. am fost timida. am prins curaj. am gustat Ungaria cum stiam mai bine. modesta. nestaula. fricoasa. curajoasa. cu interes. cu patos. cu pofta. iar acum stau din nou in camera de camin din care ma mut astazi. se pare ca nu mi-au ajusn schimbarile. in doar 24 de ore am decis sa ma mut, am incheiat contractul si m-am pomenit cu 3 chei in mana. plina de entuziasmul primei zile de scoala arunc toate nimicurile de pe rafturi in pungi de metro si trolere si realizez ca zilnic avem sansa sa facem ceva nou. fie Ungaria, fie noua adresa de pe Intrarea Roma, moment de moment gustul necunoscutului si noului ma cuprinde. si e cel mai dulce gust ( dupa Milka Noisette :D )