mahmureala si dragostea

cabana e noua. la fiecare miscare de la etaj tensiunea imi creste, atat de tare scartaie tavaul. am impresia ca in fiecare minut o sa cada tavanul pe mine. nu cade tavanul, in schimb ma trezesc plina de rumegus. si foarte mahmura. dupa vreo 5 initiative esuate de a ma ridica pentru a ma hidrata, adorm la loc. ma trezesc la fiecare melodie slipknot. injur. constat ca inca se invarte camera. adorm la loc. de fiecare data in alta pozitie. ma trezesc in final pe la ora patru. urc scarile anevoie si cu palpitatii. ajung sus. calc printre rockeri care dorm pe podea. zambesc gandindu-ma k a fost mai comod in pat. dar deh, ei macar nu siau facut griji ca o sa se trezeasca strivit de un pat. ma gandesc ca tot ei au fost mai castigati. damn it. ajung la oglinda. mai bine ma impiedicam si o spargeam. incerc zadarnic sa-mi aranjez parul. renunt. cobor scarile. aceleasi palpitatii. ma duc pe terasa. salut posaca lumea. se stie ca dimineata sunt mai sensibila. imi bubuie capul de la rock. ma intorc in pat. si din nou pe terasa. ma pun pe leagan. si mananc haribo. singurele alimente comestibile din cabana. stomacul riposteaza puternic. inghit in sec si ii zic sa taca dracului. n-am ce-i face. ma intind uda leoarca de la bataia cu furtunul pe un fotoliu rupt in vreo frenezie de azi noapte. anca imi aduce o bere si ziua capata culoare. cu picioarele in sus, tricoul si pantalonii uzi si lipiti de corpu-mi sleit de puteri sorb din bere, butonez la noul meu telefon (care va avea probabil ca si precedentele o durata de viata foarte scurta), ascult Vama Veche si savurez o zi de iulie in toata splendoarea ei. ma simt ca la mare, doar ca e mult mai frig. stomacul in schimb e la fel de gol ca in Costinesti. buzunarul la fel de batut de vant. iar noi, la fel de mahmuri. regret si injur lipsa unor ochelari de soare. si a unui algocalmin pe care l-au cautat unii din noi cu perspicacitatea inspectorului Poirot prin casa fara nici o finalitate insa. nu am chef aziiiiiiii. nu am chef azi sa ma ridic de pe fotoliul meu de lemn. nu am chef sa-mi ridic picioarele de pe masuta. nu am chef sa las Ursusul din mana. nu am chef sa fac curat dupa toti nebunii. nu am chef sa raspund la telefon. sa schimb muzica. sa contrazik pe oricine. nu am chef de nimeni. stau si privind la cer, cu dureri serioase de cabina, evident, vad albastrul invartidnu-se. damn it imi zic. cum sa se invarta un cer perfect senin? mai iau o gura de bere. iaca, s-a oprit! am prins smecheria. rad singura. si beau. cant vama veche. cant vara asta am sa-mandragostesc. si in toata reveria mea cred asta. pentru prima oara cred cu adevarat asta. vara asta am sa ma-ndragostesc (si nu de o blonda uda si rece servita la halba in Happy.)