maybe u will, maybe u won't....

Adam si memoria sa de elefant.

''sunt 3,5 miliarde de femei pe globul asta. de ce sa fiu cu una de doua ori?'' - pare a fi deviza barbatului din secolul 21. ''exista o jumatate pentru fiecare pe lumea asta''- deviza naivei, pardon, femeii. as vrea sa cred. facand abstractie acum de la ''scorpia'' secolului 21. femeia emancipata. care ma cred si eu adesea. dar la urma urmei suntem cu toate niste naive romantice incurabile care inca mai credem in fat-frumos pe calul alb. ce e de zis insa despre nenumaratii zmei out there? ce i-a facut pe barbati sa fie asa? sa fie oare ura lui Adam pe Eva ca l-a pacalit sa muste din fructul interzis? si-o fi zis Adam la inceputul lumii: ''m-a facut sa fiu alungat din rai atunci o sa-i fac eu viata la nesfarsit un iad?'' orgolios trebuie sa fii fost Adam asta, daca si acum ii mai poarta ranchiuna Evei. si toti urmasii sai i-au mostenit caracterul. iar Eva? Eva a ramas la fel de naiva. doar ca acum nu o mai ispaseste un sarpe, ci un porc cel mai adesea. te-ai gandi ca avand in vedere Biblia, cei doi copii ai lui Adam si Eva fiind baieti, Eva ar fi cea cu o mai mare variatiune de posibilitati. paradoxal insa, cel mai adesea Adam are un palmarez bogat in ceea ce priveste experienta cu sexul opus.
Aceasta nu este o pledorie in favoarea femeilor. sunt cat se poate de impartiala din punctul acesta de vedere, desi sutn la randul meu femeie. de ce ar insela-o Adam pe Eva? pentru ca ar aparea o alta femeie, sa-i spunem Victoria, care ar avea o frunza mai mica decat Eva in zona genitala. si o piele poate mai fina si mai alba. si mai putina constiinta. avem oare dreptul sa-l invinovatim doar pe Adam aici? daca am fi putin empatici cu Eva, ne-am gandi ''ui si la c**** aia de Victoria, ce-si etaleaza frunza aia minuscula si se mai fofileaza pe langa Adam de parca n-ar sti ca are pe cineva!!!'' (ok, poate n-am spune chiar ''fofila''). daca am fi in locul Victoriei am zice: '' Si Eva ar face la fel daca ar fi in locul meu. si la urma urmei nu-l fortez pe Adam la nimic. e liberul arbitru la mijloc.'' iar Adam...hmmm..in capul lui Adam zau ca nu stiu ce ar fi. in nici unul din capetele lui. mereu vor exista mai multe puncte de vedere intr-o situatie. oricat de empatici am fi, tot nu vom putea intelege pe deplin ce gandeste Victoria pana nu vom fi in cazul ei. iar daca se intampla ca unele din noi sa fim mai des in pielea Victoriei decat a Evei, atunci pot doar sa gandesc ca o sa doara mai mutl decat de 100000 ori cand vom fi in pielea Evei decat doare de obicei. iar Adam? Adam va mai da si de o Maria si de o Ioana si de atatea altele. pana la 3,5 miliarde (asta daca va calatori extraordinar de mult). si rareori va fi multumit. rareori gasim un Adam care e constient de restul de 3.499.999.999 de femei in afar de cea care o au in fata si nu se simt tentati sa cunoasca macar inca una din fastuoasa suma. in momentul in care l-ati gasit insa, tineti cu dintii de el. eu stiu sigur, ca in ciuda sutelor de barbati ce i-am cunoscut, zecilor ce i-am sarutat si putinilor la care am tinut cu adevarat, il caut pe El. cel care nu vede asemanarea intre femei si pahare de plastic de la un chef de la munte, ci o vede pe fiecare Eva ca pe-un pahar de cristal mostenit de multe multe generatii, ce merita sa fie tinut in puful cel mai de pret. mai existi tu oare? Adam cel care ai uitat cat ti-a gresit Eva pe vremuri si iti amintesti cum e sa iubesti?

fotoliul din sufragerie si bye-bye

fugeam pe scari in jos. in pijamaua uzata si cu maneci mutl prea scurte. in picioarele goale. cate doua scari odata. ca sa ajung in sufragerie.
- Tata mare, tata mare! am visat iarasi ca eram pe campul ala mare si urcam scarile la casa aia mare. si era padurea aia in spate. si stiam ca mai bien raman sus pe terasa casei dar nu puteam. trebuia sa cobor. trebuia. si stiam ca nu e bine. si cand am cuborat iar a venti din padure omul ala negru si m-a prins in brate si nu puteam fugi!
aveam lacrimi in ochi. si el ma lua in brate.
-a fost un vis urat..o sa treaca...ai zis ''ingerasul''?
- nu l-am zis, i-am raspuns r5usinata. Tu ce ai visat, bunciule?
privi putin in gol de parca ar incerca sa isi aminteasca. acum, dupa 15 ani stiu clar ca de fapt inventa. cred ca si atunci stiam, dar apreciam efortul.
- am visat o caprioara. era in padurile noastre de la Nehoiu.
si as ain fiecare zi, eu ii spuneam ce am visat eu iar el inventa. cosmarul cu ''casa aia mare'' m-a urmarit multi ani. inca nu reusesc sa scap de el. cand il revisez ma trezesc si spun ''ingerasul'' cum m-a invatat bunicul. as vrea doar ca si acum sa-mi zica de caprioara ce a visat-o. acum, cand nu il mai recunosc pe bunicul meu, cand stiu ca in curand nu o sa-l mai vad deloc pe fotoliul mare din sufragerie uitandu-se la euro sport, ma doare sufletul atat de tare incat nici cu morfina n-ar trece. nu mai poate cobora in sufragerie, sta in camera lui de la etaj tot timpul. nu se mai poate uita nici la televizor. sau nu-l mai intereseaza. gandindu-ma la el nici pe mine nu ma mai intereseaza de stirile de la ora cinci. e al doilea bunic ce il pierd. inca imi vine sa spun ca am toti bunicii in viata desi au trecut aproape 10 ani de cand l-am pierdut pe celalalt si doar o chestiune de zile pana cand o sa raman orfana de cel ce m-a dus la gradinita zi de zi. cel care m-a invatat istorie in cel mai subiectiv mod cu putinta asa incat cand mergeam la scoala si le spuneam profesorilor ce invatasem de la bunicul se uitau toti la mine neintelegand nimic. avea idei ciudate, era un extremist. pe masura ce am crescut, povestile lui au inceput sa ma oboseasca tot mai tare. imi spunea ''bye bye'' cand ieseam in oras. si niciodata nu zicea nimic ca ies tarziu. mereu imi spunea scorul meciurilor de fotbal. zilnic imi povestea de padurile lui luate de comunisti. si pana cum tot nu si le-a primit pe toate inapoi. mereu i-am recunoscut pasii pe scari. felul in acre scartaiau sub greutatea lui. avea fata unui intelectual. si parul. a facut facultate pe cand nu multi o faceau. si avea masina cand multi nu aveau. cu sofer cu tot. a fost un domn. cu toate ca vorbesc la trecut despre el inca nu ma pot obisnui cu faptul ca in curand nu va mai fi. 19 ani m-a tinut in casa lui. pentru totdeauna o sa-l tin in inima mea. te iubesc bunicule...

autobuzul fictiv

in ciuda a cat imi dispalec sibiul din punctele de vedere enumerate mai jos trebuie sa recunosc ca de asta data m-am distrat teribil. am fost la cabana ieri. am sarit pe trambulina ca niste copii de 5 ani. cred ca nici fratele meu mai mic nu s-ar fi distrat asa ca noi. ne-am dat pe leagane. pe topogan. langa care unii au si vomitat. m-am jucat cu cainii. pentru ca toata noaptea sa regret simtind mirosul canin din hainele mele. am baut. vodka. multa vodka. foarte multa vodka. ulterior vin, cand n-am mai avut vodka. am dansat. pe jos. si pe mese. si din nou pe jos pentru ca ne-a luat cabanierul curentul cand ne-a vazut pe mese. am ras la maxim povestind despre desene animate. si ''.mpeg''. am gasit un pat cald si am trai aproximativ 5 minute cu iluzia ca vom dormi pana cand ne-au trezit ei doi sa ne spuna ca e timpul sa mergem la scoala. era ora 6. ''ioanaaaaaaaaaa! trezeste-te k ai examen la fizio! ioanaaaaaa ai bacul! hai tu ca asteapta autobuzul jos cu sofer cu tot.'' cred ca la un moment dat am ajuns si sa ''aud'' claxonatul impacientat al autobuzului fictiv. ni s-a spus ca ne-au pregatit sandwishuri. unii aveau invoire. cei norocosi. am fost instruiti sa en luam uniformele. am ras cu lacrimi. a fost pentru prima oara in viata mea cand nu am putut fi nervoasa ca cineva nu ma lasa sa dorm. nu puteam fi cand ii vedeam cum stau amandoi cocosii in pat si Roxy arunca cu Nike-uri (a se citi Nicheuri) dupa ei. nici cand obloanele au dezvaluit soarele de afara. nici acum cand de abia vad monitorul. am ras de saluri. am mancat sandwishuri enorme facute cu imensa bunavointa de dania. am dansat, am baut, am ras, am rememorat zile de liceu. mi-am amintit de o chestie pe care nu stiu sa o denumesc. am simtit deca ce nu am mai simtit de mult timp. am zis te iubesc in imbratisari care uitasem cum se simt. i had a blast.
ps. la multi ani tipului cu camasa.

ia-ma sau lasa-ma.

sunt o suprarealista anxioasa. caut miraculosul fara a putea neglija teama ca voi muri neimplina. mereu si mereu o sa gasesc ceva sa ma entuziasmeze pana la lacrimi. cum ar fi acum feminismul. pentru cateva zile, saptamani sau luni sau oricat o sa-mi capteze simone de beauvoir atentia voi fi o feminista fara margini. (da, stiu, sunt si in rest, dar acum voi si citi mult de tot despre asta). apoi nu stiu ce ma va fermeca. ideea e ca mereu ma obsedeaza ceva. mereu imi schimb prioritatile. pana ieri te visam. aseara am visat-o pe janis joplin si pe edith piaf. deseara poate o voi visa pe Isadora Duncan. cand o sa ma cunosti cu adevarat (daca vei ajunge acolo) vei fi intr-o faza de soc. apoi te vei intreba daca te poti descurca cu asa un suflet. as vrea sa ajungi la concluzia pozitiva. as vrea sa nu te speriu. daca o voi face totusi, nu-miu va parea rau. i-am mai speriat si pe altii. licarirea din ochii mei cand imi vine o idee traznita (n-ai vazut-o inca). entuziasmul de pe fatza mea cand povestesc ceva. sunt o entuziasta innascuta. o indragostita de dragoste. un anumit control asupra mea poate fi in mod fundamental doar de natura intelectuala. dar tu esti baiat destept, o sa vezi asta la un moment dat. tot ce te rog e sa nu incerci sa-mi castrezi personalitatea. lasa-ma in nebunia mea. iubesc viata mai mult decat orice, nu te lasa intimidat de apucaturile mele de stabilitate. nu am fost niciodata stabila. desi asat te poate speria. voi sta seara cu tine la un film mancand inghetata de ciocolata si tu de vanilie. dimineata insa s-ar putea sa nu fiu acolo cand te trezesti. te-as putea suna de pe un tren. sau ai gasi un bilet pe frigider ca am plecat in serbia. te-as putea sufoca cu sms-uri pentru ca apoi o saptamana sa nu sti nimic de mine. te-as putea uimi cu hotararea mea. te-as putea exaspera cu incapatanarea mea. te-as saruta in mijlocul unei certe cu lacrimi in ochi si te-as tranti in pat. te-as devora. sunt un suflet sfasiat, dependenta de afectiune. mai ceva ca un catelus. nu sunt slaba, chiar daca ai crede asta. am nevoie de tine, dar pot si fara. tin capul sus cand merge. sunt o non-conformista in gandire. nu judec. chiar nu o fac. ador toate cotloanele si hatisurile existentei. ador totul pana la frenetism. si asta o vei vedea in ochii mei. ador libertatea mai mult decat orice. asa ca lasa-ma sa zbor. pentru ca eu ador sa te vad cum zbori. bea-ti berea cu baietii. du-te la meciuri. uita-te la filmele tale care mie nu-mi plac deloc. intoarce-te la mine cand iti voi lipsi. dar nu ma condamna daca voi fi in serbia. sunt o prtizana a libertatii. vreau sa le incerc pe toate. vreau sa gasesc un sens. gandesc dincolo de o casa si doi copii. iar daca asta te sperie, evident nu ma intelegi. viata urmeaza o singura directie iar aceasta este iesirea (colette). si totusi n-o sa incetez sa traiesc intens pana la ultima suflare. dacda ma vrei, saruta-ma ca si cand lumea s-ar sfarsi in sarutul asta. poseda-ma ca si cum ar fi singurul lucru care ar conta in lume. iubeste-ma ca si cand viata ta ar depinde de asta. pentru ca eu asta fac. nu ma explic, ma supun. cred ca toti ne refugiem de ceva. cred si ca cineva mi-a spus ca am dezvoltat un mecanism de auto-aparare. s-a inselat si eu l-am lasat sa se insele. ma dedic intru totul la tot ce fac. sunt permanent indragostita. sunt o pasionala neinduplecata. tot ce-ti cer e sa ma dezbraci de complexe. fa-ma sa las pudoarea la usa. fa-ma sa ma daruiesc cum n-am avut niciodata ocazia. traiesc orice forma a dragostei intalnesc. fara prejudecati. fara limite. sunt o groaza de chestii. sunt o fetita, sunt o batrana. sunt o naiva si o sceptica. o pudica si o desfranata. sunt o inocenta si o criminala. nu cred in insuportabil. nu cred in granite. cred in viata. si in dragoste. nu o sa mai intalnesti alta ca mine. daca nu sti nici tu ce vrei, cum nici eu nu stiu, ia-ma de mana. o sa reusim. daca o singura propozitie de aici ti-a ridicat spranceana si ti-a lasat un gust de citrice in gura lasa-ma.

In Sibiul minunat

Nu! Nu, nu si nu! nu mai calc vara asta prin Sibiu! Promit! Jur solemn! si iata-ma la ora 05:18 in sageata albastra cu doua trolere spre Sibiu. hai ca poate n-o sa fie asa de rau imi spun cu jumatate de gura. ajung. Nu! nu voi iesi din casa cu nici un pret. nu vreau sa vad pe nimeni, nu vreau sa stie nimeni ca sunt in Sibiu. si iata-ma dupa o zi la mall. cu Irina care ma fugare din magazin in magazin. cu irina si cu puterea ei de convingere fiind prima persoana in viata care m-a convins sa nu-mi cumpar o pereche de pantofi, desi si acum suspin dupa pielea neagra si tocul perfect. si plecam din mall dupa doua ore cu 4 carti. inadmisibil de-a dreptul. in orice oras te-ai afla. dapai in sibiu. evident sunt pitite in geanta ca ar arunca cu oua ''lumea buna'' din orasul asta minunat sa vada ca am plecat de la mall cu un produs marca paula izquierdo (in ideea ca ar sti ca e o scriitoare si n-ar confunda-o cu o designeritza). plec deci din depozitul nostru feeric ce-l numim Promenada Shopping Center hotarata sa ma apar in caz k ar ghici cineva ce ascund in geanta ca ii duc unei matusi invalide carti ca sa citeasca si ca eu mi-am trimis plasele cu multele rochite cumparate printr-un prieten acasa. plec hotarata sa merg direct acasa. evident ca telefonul suna si ma trezesc acasa la o prietena si apoi pe cea mai noua terasa din sibiu, k acolo merge lumea. sa va explic acum cum merge treaba. Sibiul are un regulament intern foarte similar cu cel bucurestean desi ne negam noua insine asta. in primul rand, nu ai cum sa iesi in oras inainte de ora 23. doar daca eventual mergi la mall. de unde iti cumperi haine. cu care vrei probabil sa te lauzi. si cum nu ai cui sa te lauzi inainte de ora 23 si la 22 se inchide mallul iata ca ai o ora in care n-ai ce face. spun ca n-ai ce face pentru ca operatiunea fond de ten, pudra, dermatograf, blush, fard de ochi, rimel nu mi se pare o modalitate constructiva de a-ti petrece rastimpul asta de la 22 la 23. si totusi am fost uimita sa realizez ca regulamentul intern al Sibiului asta prevede. asadar cu chiu si vai si mul MaxFactor trece si ora asta si se merge la terasa. sa va explic criteriul de selectie al teraselor care de altfel e extrem de simplist. parcarea. cat mai plina si cat mai imbibata cu semnul de la BMW. daca sunt minim 3 BMW-uri seria 3,5 sau 7, atunci se intra. cu putin noroc prinzi si unicul Lamborghini sin Sibiu la terasa. atunci ai o seara cu adevarat stralucita. intri asadar, cu cel mai stralucit zambet poe care il poti schita in ciuda tocurilor care te omoara din momentul in care ai coborat din taxi, ca a trebuit sa cobori la coltul strazii cum Sibiul are taxiuri numai pe Logane. asa, spuneam ca intri. paragraful 3 din legea 56/2009 prevede un zambet deschis care sa ascunda durerea de picioare, cei 5 lei pe care-i mai ai in buzunar ca restu' s-au dus la mall pe rochita asta care arata pur si simplu divin si entuziasmul ca e si Lamborghiniul acolo. te asezi la cea mai din fund masa ca sa ai posibilitatea de a defila prin fata publicului care te noteaza susotind. (sper in curand sa se emita si legea care sa permita sa aiba pancarde pe care sa scrie notele). legea 57 prevede tinerea respiratiei in tot acest rastimp (hopefully terasa sa fie scurta ca altfel te cam inverzesti in ciuda fondului de ten de la Vichy cu 52,7 RON). capul se tine drept ca sa nu se strice parul intins cu placa remington de 200 RON. regulamentul nu a luat in considerare nevoia de a saluta lumea cand a emis legea cu gatul tzeapan. inca se mai elaboreaza motiuni in aceasta privinta. ajunsa la masa se cere un meniu. una din cele mai de vaza legi e legea 58 cu vedere la comanda. in nici un caz nu se comanda COCA COLA sau FANTA. orice sibian din lumea buna stie asta. in cel mai rau caz iti iei o cola light. dar incearca sa eviti si asta. asadar ai optiunile urmatoare: orice cocktail care arata colorat si vine intr-un pahar fancy (desi n-ai idee ce e curacao sau s&s), limonada, fresh de portocale sau apa plata cu lamaie (preferabil Evian). tragi asadar de limonada ta cam pana pe la 12 dupa care schimbi terasa sau te duci in club desi nu esti prea cool daca apari inainte de 12jumatate. in ce club mergi? criteriul identic cu cel de selectie al terasei. unde sunt mai multe BMW-uri. ca sa eviti plimbari lungi cu taxiul tragi si tu cu urechea la terasa si mergi des la baie sa vezi unde merge ala cu Lamborghiniul. cum ajungi in club t duci expres la baie. nu, nu te gandi ca e ''penal''. e chiar trendy. te duci la baie unde foarte probabil una e deja beata si-si vomita ficatul. asta te inveseleste. bine ca nu ti-ai luat un mai tai ca poate te ameteai si erai si tu asa penibila (desi ai auzit in melodia aia a lu' Mafia de Mai Tai si pare foarte cool cocktailul). te dai a mia oara cu gloss (ca ai ratat emisiunea de pe euforia in care se spunea clar ca vara asta nu se mai poarta surplusul de gloss, dar la naiba, esti un fashion icon). si iesi in cautare de cunoscuti pe care nu-i suporti dar au coltar. pupi toti bosorogii libertini (regulamentul defineste in ultimele pagini aceste personaje ca pe barbati la 50/60 de ani in camasa, blugi si pantofi cu parul dat cu gel, buzunarul din spate umflat de portofel si un zambet scarbos pe fata inconjurati de fete care ai crede ca le sunt nepoate. sinonimul lumii bune e ''celibatari, barbati bine''). in mare parte iotalinein intrebi si tu un ''che cosa fai?'' zambesti ca nu intelegi raspunsul si te asezi frumos. cand te intreaba chelnerita nu comanzi nimic (cei 5 lei i-ai dat pe limonada) simuland o durere de cap. te rogi ca italianul sa nu fie in preajma k sa poti accepta paharul de vodka de la el. dupa o ora te vad la bar band B-52-uri si blow job-uri (momentan la sensul figurat). mergi la baie inca aproximativ o ora de cand ai venit ca dupa aia deja ai baut prea multa vodka si asta te face sa vezi ca t se duce fondul de ten. te intreaba toti ce ai mai facut pe unde ai mai umblat. ma rog pentru tine sa fii fost prin strainatate sau macar pana la cluj ca altfel o sa se uite cam urat la tine. te scoti tu cumva spunand ca n-ai avut timp de nimic in ultima vreme (desi regulamentul prevede ca pentru a fi in trend nu ai voie sa ai un job serios). pe la ora patru, italianul care a vrajit la tine toata noaptea te cheama afara si cel mai probabil va fi ca ai sa pleci cu el. nu te ascunde, sibienii au sa vorbeasca si daca te vor vedea si daca nu. asa ca cel mai bine ar fi sa pleci cu capul cat de sus poti. saluti body-guarzii ca te stiu si ei, te-au ajutat doar de atatea ori cand te-au acostat alti italieni (daca nici acum nu intelegi de ce uita-te data viitoare mai bien in oglinda, fusta e de vina). dimineata iti strangi frumos hainele si pleci la tine acasa unde te strecori pana in camera. pentru cateva secunde s-ar putea sa apara o stare de confuzie (daca ai avea demnitate ai recunoaste-o ca fiind constiinta ta), dar va disparea repede amintindu-ti cu ce masina ai plecat din club. ziua urmatoare te-as sfatui sa eviti orasul ca stirea cu cine ai plecat inca e fresh si inca puternic dezbatuta. inca am impresia ca Sibiul are un amalgam de tabloide care dezbat viata fiecarui cetatean din lumea buna pe indelte. tabloidele evident circula undeground si avand in vedere ca cu fiecare vizita aici aflu cate ceva nou despre mine am impresia ca se fereste lumea sa-0mi distribuie si mie un exemplar. acum mi-am reamintit de ce nu vroiam sa vin in Sibiu. pentru ca nu vroiam sa ma intrebe n persoane cum a fost la mare ca au auzit ca am fost cu ocazia. ce raspuns puteam sa dau vazandu-i cu salitosul in fata? ce ar fi inteles ei din faptul ca am plecat 10 zile la mare cu 92 RON. 2 fete. cum adica n-am fost in Bamboo in mamaia deloc? chit ca intrebarea imi aminteste de dormitul pe gresie si serile din ring cand nu beam nimic ca nu aveam bani, n-am de ce sa le zic lor asta. au si asa material de tabloid. le spun zambind: foarte tare! si intorc spatele. nu ma intereseaza de unde au aflat. se pare ca nu a ajuns ca mi-am schimbatb numarul de telefon de 3 ori de cand am parasit orasul si id-ul de mess. tabloidul va continua sa apara, doar e ultima prevdere a regulamentului. sunt sibianca, sunt o sibianca de 20 de ani, una care a mers cu autostopul la mare, una care a avut relatii tot de 3 saptamani, care a absolvit prestigiosul liceu de fitze Samuel von Brukenthal, una non-conformista. sunt o groaza de chestii pe care voi nu o sa le intelegeti niciodata si de aceea sunt condamnata sa am cel mai cuprinzator palmarez de barfe. am invatat sa accept faptul ca majoritatea sibienilor sunt prea limitati sa stie cine e paula izquierdo. sau sa inteleaga in ce masura sutn eu diferita. am acceptat chiar si toate numele care mi s-au dat. am acceptat incultura, prostia, teribilismul, ignoranta si snobismul. am acceptat lipsa lor de viata personala. am incetat sa ii mai rog sa-mi lase viata in pace. sa se amestece cat poftesc. eu nu traiesc dupa nici un regulament. prejudecatiile sunt deghizate in principii. imi urmez propriul drum. fara complexe. fara pudoare.

Plecam. Without further details.

Anca tocmai a intrat la dus.dupa c si-a fumat tigarea.si dupa ce ne-am certat asupra simtului ei al orientarii.dupa 3 schite ale timisoarei.la ora 5.56. Dupa concluzia k habar nu avem ce vom scrie pe hartia pt autostop. Dupa jumatate d ora d facut bagaje. slapi. costum d baie. 3 tricouri. sosete. rochite. parfum.aka un ghiozdan pt mine si o geanta pt ea. tot maruntisul din casa si decizia subita si spontana d a pleca la mare imediat c vom face dus.momentan eu butonez la telefon textul asta c ar arata in ochii parintilor nostri (dak ar sti ce planuim) un testament. Apartamentul rasuna de rasete.si de muzika de pe mtv.ce naiba oricum scapa vecinii d noi cateva zile.n-au decat sa se trezeasca si ei la 6 azi. Caci noi plecam.fara bani dar cu mult entuziasm si hotararea sa avem time of our life.suntem studente si ne luam in serios sarcina.